Teoria atașamentului este un model de relaționare propus de către psihologi încă din anii ’70. Ea se referă la tiparul în care oamenii stabilesc relații cu persoanele importante din viața lor. Încă de acum 50 de ani s-a descoperit că relația cu părinții și mai ales cu un îngrijitor primar (mama), dezvoltată în primii ani de viață, va servi drept model pentru relațiile ulterioare.

Atașamentul primar are loc, de regulă, până la 1 an și jumătate, cu persoana care este cel mai mult implicată în creșterea și îngrijirea sugarului. Necesitatea unui atașament este programată genetic, acesta oferind siguranța de care puiul are nevoie pentru a supraviețui. Atașamentul este o relație bidirecțională, care depinde de mai mulți factori, inclusiv: temperamentul înăscut al bebelușului, personalitatea părinților, stilul de parenting, condiții deosebite de mediu. Atunci când atașamentul este stabil, are rolul de a oferi copilului o bază sigură de unde poate explora lumea: “sunt curios de ceea ce mă înconjoară și știu că mama este aici dacă mă îndepărtez și există pericole”.

În funcție de comportamentul copilului, se pot observa 3 stiluri mari de atașament, bine evidențiate între 1 și 2 ani. Primul este cel securizant, în care mama și copilul sunt foarte bine acordați emoțional. Copilul are curajul de a se îndepărta de mamă și a explora spațiul, dar o caută cu privirea, pentru a ști că se poate întoarce la “siguranță”. El observă și se supără când mama nu mai este aproape, dar este ușor de consolat când aceasta se întoarce și își continuă explorarea.
Tipurile de atașament nesecurizante pot fi: evitant sau ambivalent. Tipul evitant arată la suprafață ca un copil perfect independent, nepăsător dacă mama mai este în preajmă sau când se întoarce. Acesta pare impasibil și când mama părăsește zona sa vizuală, iar la întoarcere, respinge tentativele de consolare. Deși par nepăsători, acești copii sunt foarte stresați de plecarea mamei, dar au învățat că reacțiile emoționale ale mamei sunt rare, distante și incongruente cu nevoile lor, așa încât nu le mai caută și nu le mai manifestă pe ale lor.
În atașamentul nesecurizant ambivalent, copilul are reacții paradoxale: pare lipit de mamă când aceasta este în apropiere, o caută în permanență și are puțin curaj de a se îndepărta pentru a explora. Totuși, dacă aceasta părăsește zona sa vizuală, copilul este foarte greu de consolat la întoarcere. În acest stil de atașament, copilul a învățat deja că părintele este imprevizibil: când sufocant și anxios, când distant.

Cea mai rară și mai dificilă formă de atașament este tiparul dezorganizat, în care copilul a avut parte de un mediu familial foarte conflictual sau a fost deprivat de îngrijiri primare, îmbrățișări, afecțiune. Abuzul fizic de la o vârstă mică poate avea aceleași consecințe nefaste. Așa cum îi spune și numele, atașamentul este dezorganizat, fiind imprevizibilă reacția copilului: manifestă alternativ frică, înghețare în fața reacțiilor emoționale, rezistență cu agresivitate sau lipire excesivă de îngrijitor; de asemenea, copilul cu atașament dezorganizat poate căuta proximitatea altor adulți, inclusiv necunoscuți pentru a-și satisface aceste nevoi.

Atașamentul primar stabilește un model după care copilul vede lumea și alte pesoane mai târziu. Cu un atașament securizant, cresc șansele unui adult independent, sigur pe el, care vede alte persoane ca fiind de încredere și propriile emoții valoroase. Este important de menționat că stilurile de atașament nesecurizante nu sunt consecința unui parenting “rău” sau lipsit de afecțiune. În aceste situații, părintele pur și simplu nu a reușit să identifice felul cel mai potrivit de a răspunde emoțiilor copilului, acest lucru fiind mai probabil când copilul are de la naștere un temperament mai dificil.

Relația de atașament se evaluează sistematic în cadrul consultațiilor de psihiatrie pediatrică, în special la copiii mici și la cei cu dificultăți emoționale sau de comportament. În cazul în care aveți îngrijorări privind dezvoltarea socio-emoțională a copilului vostru, puteți programa o consultație.


DR. ILINCA NIȚĂ - Medic specialist în Psihiatrie pediatrică

Cluj-Napoca, Cluj

https://www.psihipedi.ro